Nikon Imaging | Romania | Europa

Sfaturile unui profesionist pentru realizarea celor mai reuşite portrete de copii

Înainte de a evalua locul şi lumina, înainte de a scoate aparatul foto şi a alege obiectivul, este bine să vă faceţi o anumită strategie şi să apelaţi la psihologie. Acestea sunt elementele esenţiale de care veţi avea nevoie pentru a obţine cele mai reuşite fotografii ale copiilor sau nepoţilor dumneavoastră.

Acesta este unul din lucrurile pe care le-am învăţat de la Tamara Lackey. Măiestria ei în fotografii de portrete şi stil de viaţă evidenţiază nu numai competenţa imagistică, ci şi o stăpânire sigură a strategiilor necesare. Tamara înregistrează în mod constant stările sufleteşti, momentele şi expresiile care îi permit să obţină imagini memorabile ale copiilor.

Iată ce am mai aflat:

Vârste şi aşteptări

Vârstele subiectelor sunt cele care dictează ce anume vă poate inspira. „Când am de-a face cu copii mai mici – bebeluşi sau copilaşi care abia încep să umble – răbdarea este un element principal,” spune Tamara. „Mi-am dat seama că nu îi interesează să fie fotografiaţi şi că trebuie să fiu egala lor. Iar dacă am o milisecundă la dispoziţie, obţin extresia care contează.” Răbdare poate însemna că toată şedinţa foto sau parte din aceasta este o joacă, pentru a ţine copilul în locul ales de Tamara. Sau poate însemna aranjarea unui loc şi, cu mare grijă, într-un mod atractiv şi neameninţător, atragerea copilului în acel loc. „Mă gândesc întotdeauna, cum să îi fac să stea astfel încât să nu fotografiez mereu doar partea din spate a capului. Pentru această vârstă, nu am prea multe aşteptări asupra tipului de interacţiune pe care o voi avea cu ei şi profit cât pot de repede de puţinele momente pe care mi le oferă efectiv.”   

De la vârsta de patru până la nouă ani, Tamara se aşteaptă să aibă parte de mult mai multă pricepere în a interpreta. „Ei vor interpreta anumite roluri pentru mine – uite cum fac asta... şi asta – şi trebuie să mă asigur că fotografiez tot, precum şi multe alte imagini autentice.”

Când subiectele au vârste de peste nouă ani, până la 12 sau 13 ani, Tamara fotografiază copii care devin conştienţi de sine în privinţa aspectului şi comportamentului lor. „Ei se gândesc, am fost cool, am fost frumos sau frumoasă, am fost elegant sau elegantă, va da bine pe Instagram? În consecinţă, una din atribuţiile mele este să îi ajut să se simtă siguri pe ei şi confortabil, pe lângă faptul că mă pregătesc mai mult pentru a-i fotografia cât mai atractivi, deoarece acest lucru contează mai mult acum pentru ei. Şi pe măsură ce le arăt că îi fotografiez ca să fie atractivi, aranjându-le poziţiile şi luminându-i bine, am parte de un angajament mai autentic din partea lor.”   

Cu adolescenţii, Tamara obişnuieşte să se confrunte cu adevărul: „Chiar dacă au recunoscut sau nu, eu pot spune că ştiu că ei nu vor să vină aici ca să fie fotografiaţi.” Le va spune că este de partea lor, va stabili un timp limită – „o să dureze vreo două ore” – şi va începe lucrul căutând şi surprinzând expresii neînsemnate. „Nu-mi trebuie decât o secundă să surprind un râset sau o privire intensă, înainte ca ei să-şi dea seama că nu ar fi trebuit să-mi răspundă.” Va sta de vorbă cu ei, dar va evita aparenţele – „Ce studiezi la şcoală?” nu va merge. „Ei au răspunsuri şi expresii predeterminate pentru astfel de întrebări,” spune ea. Aşa că va apela la ceva neobişnuit, cum ar fi să îi întrebe ce părere au despre proiectele de lege ale guvernului. Măsura succesului ei cu adolescenţii este numărul de expresii admirative de genul „Habar nu am avut că între timp făceaţi fotografii!”, când subiectele ei văd imaginile de pe ecranul aparatului foto.

De fapt, după cum spune Tamara, „Când urmăreşti un material video cu mine fotografiind copii, nu pare că aş fi realizat ceva, dar timpul de care am nevoie pentru o expresie este doar a 200-a sau a 1000-a parte dintr-o secundă. Încep să fotografiez acordându-mi o şansă, ştiind că nu am nevoie decât de o fracţiune de secundă aici, de o altă fracţiune de secundă acolo, iar dacă obţin opt până la zece din acele ocazii, este suficient.”

Echipaţi-vă

Şi aici intervine echipamentul. Dacă veţi avea doar câteva milisecunde pentru a surprinde expresii – poate ceva mai mult pentru poziţii, trebuie să căutaţi obiective cu deschidere mare a diafragmei, pentru a vă ajuta realmente. Totodată, trebuie să lucraţi repede, astfel că familiarizarea completă cu orice echipament utilizaţi este vitală. „Cel mai rău lucru din lume este să se petreacă ceva extraordinar şi tu să nu fii la locul potrivit sau să nu fii pregătit”, spune Tamara, în ideea că rapiditatea cu care mânuieşti echipamentul trebuie să fie o a doua natură.

Factorul de încredere

Pentru un fotograf profesionist, câştigarea încrederii subiectelor este un lucru esenţial, dar acest aspect este la fel de important pentru fotograful familiei. „Cel mai bun mod de a începe când vă fotografiaţi băieţii, fetele, nepoţii sau nepoatele,” spune Tamara, „este să spuneţi, „Singurul meu scop este să fac fotografii deosebite şi să mă distrez.” Apoi spuneţi-le că ei sunt singurii care vor contribui la reuşita fotografiilor – este un semn că le acordaţi încredere.”

Rămâneţi conectat

Tamara tinde să fotografieze destul de mult cu aparatul foto departe de corp, pentru a menţine vie interacţiunea cu subiectul. „Uneori, când pui acea cutie mare şi neagră a aparatului foto în faţa ta, opreşti orice comunicaţie,” spune ea. „Mă simt foarte confortabil când fotografiez cu aparatul foto departe de faţă, pentru că pot să fac schimbări şi să obţin expresii uneori chiar neobişnuite. Uneori pare că subiectul se uită într-o parte, dar de fapt se uită la mine în timp ce eu fotografiez cu aparatul foto ţinut lateral.” Pentru a face acest lucru, ea foloseşte adesea un obiectiv cu unghi larg, precum unul de 35 mm sau setează distanţa focală a obiectivului cu zoom la cea mai mare valoare – „obiectivul de 24-70 mm este foarte potrivit pentru această tehnică,” spune ea.

Concentraţi-vă asupra expresiei

„De fiecare dată când sunt pe cale de a face o fotografie şi privesc cadrul pe care urmează să îl fotografiez, mă gândesc ce pot să elimin,” spune Tamara. „Cu cât pot să elimin mai mult, cu atât mai impresionantă va fi expresia subiectului, deoarece privitorii tind să-şi îndrepte atenţia spre ceea ce contează. Toate celelalte lucruri care pot distrage atenţia au fost scoase din cadru. Nu este vorba doar de „a pune ordine în fundal” – majoritatea oamenilor ştiu că, dacă vrei o imagine cu un impact mai puternic, ai nevoie de mai puţină dezordine... mai degrabă aş spune „scoateţi din cadru tot ce distrage ochiul de la ceea ce doriţi de fapt să se vadă.” Dacă aceasta înseamnă să mut fizic obiectele care stau în cale sau să schimb complet unghiul, chiar dacă iluminarea nu va fi suficientă şi va trebui să adaug lumină şi dacă tot acest efort duce la un aspect mai curat şi la o trăire mai intensă, eu sunt dispusă să fac toate acestea. Un cadru ordonat influenţează foarte mult puterea unei imagini şi impactul pe care îl poate avea prin expresie.”

Este întotdeauna pornit

Nu există timp de încălzire într-o sesiune în care fotografiezi copii. Nu pierdeţi nicio secundă. „Văd de multe ori fotografi sau părinţi care fac fotografii cu copii şi au conversaţii şi copilul reacţionează sau râde, iar ei nu apasă pe declanşator. Ei uită că acele momente contează de fapt pentru fotografie. Fiecare sesiune începe cu „Sunt pregătit”.”

Tamara îşi aminteşte că unele dintre cele mai reuşite cadre cu unele subiecte le-a obţinut chiar de la început, iar cu altele, aproape de sfârşit. Dar nu a ştiut niciodată cum vor evolua lucrurile, aşa că atitudinea ei este întotdeauna aceasta: „Se întâmplă tot timpul.”

Compuneţi şi recompuneţi

Nu pierdeţi cadrul dacă nu are o compoziţie perfectă. „Uneori trebuie să îmi compun subiectul într-un fel care s-ar putea să nu fie pe placul meu,” spune Tamara, „dar ştiu că am un subiect clar şi curat şi că pot să îl decupez ulterior, pentru a obţine aspectul şi efectul dorit.” Acesta este unul din motivele pentru care preferă rezoluţiile aparatelor foto D800 şi D4 – „Pot să decupez şi încă să obţin o fotografie remarcabilă. Îmi place să am tot acel spaţiu de manevră.”

Obiective

„Cea mai nefericită situaţie poate fi când trebuie să păşeşti înapoi, deoarece ai un obiectiv lung pe aparatul foto şi să pierzi complet controlul asupra subiectului. Cu obiectivul de 35 mm pot să stau aproape... şi chiar să obţin o profunzime de câmp scăzută dacă stabilesc un punct de separare a subiectului de fundal.”

Aşadar, proximitatea este echivalentă cu controlul? „Ei trebuie să fie atenţi la tine, deoarece eşti aproape”, spune ea, „şi, în general, eu am nevoie să fiu aproape, pentru a-i ţine sub control. Dacă păşesc înapoi cu un obiectiv lung şi mă depărtez, copiii se implică mai puţin. Obiectivul ales îmi permite literalmente să fiu la o depărtare de un braţ când trebuie să îi ghidez pentru a intra în cadru, pentru că de asta am nevoie când fotografiez subiecte din grupa de vârstă pentru care trebuie să am răbdare. Când pleacă, trebuie să îi aduc înapoi în cadru.”