Nikon Imaging | Romania | Europa

5 recomandări simple pentru compoziţia fotografiilor

Poate nu vă daţi seama, dar de fiecare dată când apropiaţi aparatul foto de ochi, luaţi decizii legate de compoziţie. Mai simplu spus, compoziţia este modul în care alegeţi să încadraţi imaginea pe care sunteţi pe cale să o realizaţi. S-au scris multe cărţi despre compoziţie. Şi cum probabil nu există doi oameni care să încadreze aceeaşi scenă în acelaşi fel, există unele recomandări generale care vă pot ajuta să faceţi fotografiile mai interesante şi mai atrăgătoare.

Regula treimilor

Regula treimilor este un ghid care vă ajută să prezentaţi subiectul astfel încât să producă cel mai mare efect.

Când priviţi prin vizor sau pe ecranul monitorului LCD al aparatului foto, este de ajutor să vă imaginaţi că peste scenă ar fi un caroiaj de X şi 0. Caroiajul segmentează imaginea în nouă pătrate, care sunt create suprapunând patru linii peste ceea ce vedeţi.

Reţineţi că unele aparate foto de la Nikon au o opţiune de meniu care vă permite să activaţi linii de reţea în vizor (sau pe ecran). Aceste linii de reţea sunt un ghid care vă ajută să încadraţi imaginea şi nu vor apărea în imaginea finală.

Observaţi unde se intersectează cele patru linii. Regula treimilor sugerează că aceste puncte de intersecţie sunt cele mai bune locuri în care trebuie poziţionate cele mai importante elemente ale compoziţiei. În acest fel se obţine în general o imagine mai plină de energie şi mai interesantă.

Subiectul nu trebuie să fie direct pe o intersecţie. Cât timp este în schimb aproape de aceasta, imaginea va fi dinamică şi bine compusă. Încercaţi câteva compoziţii diferite, pentru a o găsi pe cea care vă place cel mai mult.

Aceleaşi linii de reţea vă pot ajuta să menţineţi nivelul orizontal, iar elementele verticale din fotografie să nu fie înclinate.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/1600 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

Aici puteţi vedea suprapunerea reţelei pe imaginea a două chire de mare: capetele lor se află la intersecţiile liniilor, conform regulii treimilor.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/1600 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

Această imagine cu două chire de mare de la grădina zoologică este un exemplu al regulii treimilor.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/800 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

Aici puteţi vedea liniile de reţea care indică poziţionarea unui subiect în conformitate cu regula treimilor.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/800 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

Această imagine a unei girafe care stă pe iarbă la grădina zoologică este un exemplu foarte bun al regulii treimilor, care creează o compoziţie agreabilă.

Unde să poziţionaţi linia orizontului în compoziţia dumneavoastră

Majoritatea imaginilor arată mai bine dacă orizontul este poziţionat deasupra sau dedesubtul mijlocului cadrului (nu direct în centrul imaginii). Excepţia este când se fotografiază o reflexie. În acest caz, plasarea orizontului în centru poate fi o idee bună, deoarece creează elemente egale în părţile de sus şi de jos ale imaginii – scena de deasupra şi reflexia de dedesubt.

© Diane Berkenfeld

D100, obiectiv AF VR Zoom-NIKKOR 80-400mm f/4.5-5.6D ED, 1/5 s, f/22 ISO 200, măsurare spot, manual.

Când fotografiaţi un peisaj, poziţionaţi orizontul mai aproape de partea de sus sau (ca în acest caz) de jos a cadrului.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/800 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

În mod normal aţi poziţiona linia orizontului mai aproape de partea de sus sau de jos, nu chiar în mijlocul cadrului. Totuşi, când fotografiaţi subiecte şi reflexiile lor, este în regulă dacă încălcaţi această regulă.

Exploataţi cât mai bine cadrul

Când fotografiaţi oameni şi animale, cel mai bine este să le surprindeţi când se uită în cadru. Dacă imaginea redă o acţiune, lăsaţi mai mult spaţiu în partea din cadru spre care se îndreaptă acţiunea. Arată mai natural şi îi dă privitorului un sens al mişcării şi al temei imaginii. Poziţionaţi subiectul astfel încât spaţiul cel mai deschis din imagine să fie în direcţia spre care se îndreaptă.

© Diane Berkenfeld

D4, obiectiv AF-S NIKKOR 200-400mm f/4G ED VR II, 1/640 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, prioritate de diafragmă.

© Diane Berkenfeld

În această imagine a unei lebede negre care alunecă pe apă, pasărea este centrată şi compoziţia nu este foarte interesantă.

© Diane Berkenfeld

Prin decuparea imaginii, putem să mutăm subiectul spre partea din dreapta sus a cadrului, pentru o compoziţie mai interesantă.

În imaginea finală, subiectul dirijează ochiul privitorului prin cadru: respectând regula de a lăsa mai mult spaţiu liber în faţa unui subiect. © Diane Berkenfeld

Linii de ghidare

Când fotografiaţi clădiri sau alte subiecte cu preponderenţă liniare, compuneţi imaginea astfel încât elementele arhitecturale să conducă ochiul privitorului prin fotografie. Aceste „linii de ghidare” pot fi principalele subiecte ale imaginii sau pot fi utilizate pentru a-l orienta pe privitor spre o anumită zonă din fotografie – un punct de concentrare important.

De asemenea, curbele pot contribui la crearea unor compoziţii interesante. Acestea servesc scopului de a conduce ochiul privitorului spre diferite părţi ale imaginii. Curbele pot fi subiectul principal sau, precum liniile de ghidare, pot fi un mijloc de a evidenţia elementele importante.

© Diane Berkenfeld

D100, obiectiv AF-S VR Zoom-NIKKOR 24-120mm f/3.5-5.6G IF-ED, 1/60 s, f/4, ISO 200, măsurare central-evaluativă, program.

Această imagine este un exemplu despre modul în care liniile curbate ale unui subiect pot conduce ochiul privitorului pe întregul cadru, urmărind liniile de curbură.

© Diane Berkenfeld

D100, obiectiv AF-S NIKKOR 24-120mm f/4G ED VR, 1/90 s, f/5, ISO 320, măsurare matricială, program.

Această imagine are linii de ghidare puternice, care conduc ochiul privitorului din partea dreaptă a imaginii spre partea stângă, de-a lungul culoarului.

Modele și texturi

Fotografiile cu subiecte cu modele repetitive pot fi, de asemenea, interesante. Modelele care se găsesc în natură sau cele create de om pot da imaginii o compoziţie puternică. Priviţi în profunzimea elementelor unei scene pentru a găsi modele. De exemplu: puteţi vedea o ladă plină cu mere şi să vă gândiţi că nu înseamnă nimic mai mult, dar cu o compoziţie bine lucrată, orientată doar spre fructe, puteţi crea un model repetitiv de culori şi forme. De asemenea, căutaţi devieri în modele. Ce ar fi dacă lada cu mere ar fi toată roşie şi cineva ar pune un măr galben în ladă? Acum aţi obţinut o imagine repetitivă cu o breşă în model (mărul galben), care creează un puternic punct de concentrare.

Texturile pot, de asemenea, să fie utilizate în avantajul dumneavoastră. Apropiaţi-vă, fie acţionând zoomul, fie utilizând un obiectiv macro. Când fotografiaţi modele sau texturi, nu este necesar să înregistraţi subiectul în întregime. Texturile pot fi delicate, ca penele unei păsări sau aspre, precum vopseaua scorojită ori textura lemnului.

Vopseaua degradată şi aşchiată de pe această barcă de pescuit se pretează unui studiu de textură. Lumina puternică a soarelui, care ajunge pe barcă, scoate în evidenţă textura din mai multe straturi de vopsea aşchiată şi rugina.

© Diane Berkenfeld

D3X, obiectiv AF-S DX Micro NIKKOR 85mm f/3.5G ED VR, 1/200 s, f/7.1, ISO 160, măsurare matricială, program.

Priviţi cu atenţie

Majoritatea oamenilor nu se gândesc la compoziţie când se uită la fotografii, dar ei ştiu când o fotografie este plăcută la vedere, chiar dacă nu pot spune cu exactitate de ce. Pentru a vă îmbunătăţi abilităţile pentru compoziţie, petreceţi mai mult timp privind fotografiile realizate de oameni ale căror lucrări le admiraţi. Fiţi atent la modul în care îşi poziţionează subiectele în cadru. Vedeţi ce fel de fundal au ales. Ce a fost inclus în imagine şi ce s-ar fi putut lăsa în afara acesteia? Acum, examinaţi câteva din propriile fotografii şi întrebaţi-vă cum aţi fi putut îmbunătăţi imaginea prin schimbarea compoziţiei.

Aceste recomandări sunt doar un punct de pornire. Dar reţineţi, pentru fiecare regulă există excepţii. Nu vă fie teamă să ieşiţi din tipare dacă aşa va ieşi o fotografie mai bună.


Articolele comentate şi ilustrarea au fost realizate în colaborare cu Diane Berkenfeld.